Cum se vede războiul prin ochii unui român care luptă acolo din primele zile. „Rusia vrea să șteargă Ucraina de pe fața Pământului și să folosească acest teritoriu pustiit ca un cap de pod pentru invadarea restului Europei”

Îl cheamă Octavian Magas și luptă încă din primele zile în războiul din Ucraina. Este etnic român din regiunea Cernăuți și spune că încă din prima zi a invaziei ruse s-a dus să se înroleze. Nu l-a luat nimeni cu arcanul, ci numai mintea și sufletul său l-au împins să plece pe front. Este convins că, de n-ar fi el și ceilalți militari care țin piept rușilor, Putin ar pornit cu Armata Roșie să invadeze toată Europa.

Octavian Magas nu are nicio treabă cu războiul, ba prin prisma vocației profesionale – profesor de biologie și chimie la o școală cu predare în limba română, apoi șef al Secției de Învățământ al Administrației Raionale de Stat Herța – se descrie ca un om iubitor de pace.

Dar asta nu l-a împiedicat să ia linia frontului, din Mikolaev, în sud, până la Izium, în Donbasul râvnit de Putin.

Octavian Magas: „Un adevărat iad. 7-8.000 de proiectile lansate în direcția noastră”

A reușit să supraviețuiască bombardamentelor intense ale rușilor, a trecut și peste morțile camarazilor, mulți dintre ei prieteni apropiați, iar apoi a văzut bucuria în ochii ucrainenilor din Harkov când trupele Kievului au ajuns în regiune, eliberând sat după sat.

Vorbește cu patimă despre ce a trăit pe front și nu se ferește să spună deschis ce gândește.

„La război se recomandă să-ți închizi un pic logica. Dacă te gândești prea mult, ți se face rău. Realitatea este limitată, iar imaginația umană nu are limite” – Octavian Magas

„Știam că războiul va dura mult. Unii militari îmi spuneau că peste 2-3 luni ne vom întoarce acasă, dar eu le spuneam că acest război va fi unul lung. De fapt, și acum cred la fel. Din sudul țării am fost transferați în regiunea Dneptropetrovsk și acolo am participat la o primă ofensivă în direcția regiunii Herson. A fost o operațiune militară dificilă, cu pierderi, dar s-a reușit atunci eliberarea unor localități (…) Mai și iunie au fost perioade de lupte intensive în Donbas, brigada noastră a distrus multă tehnică a inamicului. Au fost uciși pe trecătoarea Siverski-Donețk peste 1000 de soldați ruși și distruse peste 150 de unități de tehnică.

Au fost și multe pierderi din partea noastră după ce am fost atacați din tancuri. O altă perioadă dificilă a început după ocuparea orașului Lisiciansk de către armata rusă, noi ne-am retras și cu mult greu am ținut linia frontului pe Siverski-Donețk. Până la sfârșitul lunii iulie a fost un adevărat iad, trebuia să ne ascundem, să stăm în tranșee și adăposturi. Am fost atacați din toate tipurile de arme – tancuri, proiectile, rachete, obuze, aviație. Zilnic vedeam câte 7-8.000 de proiectile lansate împotriva noastră în regiunea Donețk”, spune Octavian Magas.

Octavian Magas: „O foarte mică porțiune din Harkov încă este controlată de ruși”

Contraofensiva Ucrainei a dat roade și cel mai bine vorbește despre asta un etnic român care a umărul la eliberarea zonelor de sub ocupația rusă. „(…) Inițial trebuia să eliberăm doar nordul orașului Izium, dar am reușit să eliberăm localitatea în întregime și împrejurimile ei. La început mi se părea un plan fantastic, nu îmi venea să cred că e realizabil. Mă bucur că am reușit. Ofensiva a fost realizată de mai multe brigăzi și batalioane concomitent. A rămas o porțiune foarte mică din regiunea Harkov care încă este controlată de armata rusă”, povestește Magas.

Harkov este una dintre cele patru regiuni pe care Vladimir Putin le-a anexat, din pix, la Federația Rusă.

Despre colegii morți, profesorul Magas vorbește cu tristețe în glas: „Îți pare rău după toți soldații, dar cel mai greu este să-i pierzi pe cei care i-ai cunoscut sau cu care ai fost prieten. Primul a murit un prieten de-al meu, cu care am ajuns în aceeași mașină de la Cernăuți până la Mikolaev. Era originar din Hotin, a luptat în regiunea Lugansk în perioada operațiunii antiteroriste din Donbas. Vorbeam deseori la telefon cu el. Ultima dată ne-am văzut în regiunea Dnepropetrovsk, am băut împreună o cafea, am discutat. Mi-a fost foarte greu pe suflet când am aflat că a fost ucis. Un băiat din Nepolocăuți, regiunea Cernăuți, îmi era ca fecior. Din păcate, a fost ucis recent. Ne-am văzut la o benzinărie. Mult timp mi-au curs lacrimile fără să vreau. Era un băiat educat și deștept”.

Cum a fost primită armata ucraineană eliberatoare

Starea psihologică a armatei ucrainene este acum, în general una bună, asta și urmare a victoriilor repurtate pe front în ultima lună.

Altceva, însă, merită povestit și are legătură cu primirea de care au avut parte în Harkov și Donețk soldații Kievului.

Octavian Magas: „Oamenii ne întâmpinau cu multă bucurie, toți ieșeau din casă și strigau Slava Ukraini. Toate podurile principale erau distruse, de aceea am înconjurat drumul central și am mers prin sate, printre oameni. Am fost înconjurați de copii, femei, bătrâni, toți ne mulțumeau că am venit. Privesc acum la orașele eliberate de noi. Acolo, viața pas cu pas devine una cât de cât normală. Am fost la Izium în timpul eliberării și am mai fost peste o lună. Sunt două localități diferite: a apărut conexiunea mobilă, Internetul, curentul electric. Oamenii mi se par mai vioi și nu atât de triști ca atunci. Unii ne aduc mâncare, alții ne întreabă dacă avem nevoie de ceva.

Din păcate, în Donețk a fost altfel. Civilii se uitau chiorâș la noi și nu înțeleg de ce. De exemplu, sunt două sate vecine, unul în regiunea Donețk și altul în regiunea Harkov. Cei din Donețk nu ne priveau bine, unii ne întrebau de ce am venit și la doar câțiva kilometri civilii din regiunea vecină deja ne priveau și vorbeau altfel”.

Întrebat cum explică această situație paradoxală, profesorul Magas răspunde jurnaliștilor de la Veridica în interviul acordat lor: „Uneori, mi se pare că cei din regiunea Donețk sunt infectați cu ceva! Sunt sate vecine, dar cu opinii diferite. Am impresia că cei care vorbesc limba rusă în estul Ucrainei sunt infectați ideologic. E un fel de pandemie care aduce războiul. Observam, de exemplu, multă mizerie în regiunea Donețk, în casele oamenilor, în clădirile administrative. O indiferență față de localitatea natală, față de străzi. Oamenii au transformat acolo clădirile administrative și propriile sale case în adevărate grajduri. E o lipsă totală de cultură, o inepție post-sovietică periculoasă”.

„Dacă vom obține o pace fără înfrângerea Rusiei, va veni un alt război, posibil mult mai mare” – Octavian Magas

Obiectivul lui Putin: „Să distrugă Ucraina, să dispară poporul ucrainean”

Armata Ucrainei nu luptă doar pentru apărarea propriei țări, crede cu tărie Octavian Magas, ci stă de pază unei Europe ce este în vizorul lui Vladimir Putin.

Ce vrea liderul de la Kremlin? Iată răspunsul unui soldat de pe front: „Să distrugă Ucraina! Rusia vrea ca acest stat să nu mai existe, să fie șters de pe fața Pământului, să dispară poporul ucrainean! După ce va preface totul într-o mare ruină, Putin vrea să folosească acest teritoriu pustiit ca un cap de pod pentru invadarea restului Europei. Pentru Kremlin nu contează rusofonii, cultura rusă, oamenii, copiii sau orașele. Acestea sunt doar teme de propagandă, ele există doar la televizor. Conducerea rusă caută pretexte false pentru a pustii, a jefui și a ucide”.

Pentru că „invadatorii știu doar să jefuiască, să omoare, să distrugă și să violeze”, ura ucrainenilor față de ruși va dăinui multă vreme de acum încolo. „Dacă noi nu vom fi învingătorii acestui război, atunci peste o perioadă de timp va mai fi unul, posibil mult mai mare. Trebuie eliberate toate teritoriile noastre, inclusiv Crimeea și apoi trebuie consolidat statul, apărarea și conștiința națională. Ucrainenii ar avea nevoie după război de o conducere nouă, de mai puțini populiști la cârma statului. Nu degeaba se spune că nu poți învinge dușmanul extern până nu-l elimini pe cel intern. Sunt așteptările mele personale. (…) Ura ucrainenilor față de ruși se va păstra mult timp. Vor apărea anumite șanse pentru o oarecare ameliorare a relațiilor doar după ce ei vor plăti toate reparațiile, vor finanța integral refacerea infrastructurii și a economiei ucrainene”.

„Din punctul meu de vedere, ca militar pe linia frontului, cel mai bine ar fi de săpat de-a lungul frontierei cu Rusia, pe teritoriul Ucrainei, un șanț cu o lungime de cel puțin 20-30 de metri lungime, cu o adâncime de 10 metri, de minat teritoriul din ambele părți și de construit un zid de vreo 10 metri înălțime, de mai pus pe zid sârmă ghimpată cu curent electric și atunci voi fi liniștit pentru viitorul acestei țări. Este o dorință fantastică, la asta visez acum!” – Octavian Magas, etnic român din Cernăuți care luptă în războiul ruso-ucrainean